Prima pagină
Istoricul bisericii
Preot
Proiecte parohiale
Rânduieli bisericeşti
Evenimente
Comuna Ostrov

Comuna Ostrov »

Calendar creştin-ortodox »

Iconografia bisericii »


Versetul zilei
 
 
Aşezare
Obiceiuri
OBICEIURI DE IARNĂ
Cu toate că zăpada nu se aşterne în fiecare iarnă pe meleagurile ostrovenilor, aceştia aşteaptă cu nerăbdare sărbătorile. Pentru Crăciun se pregătesc diferite feluri de mâncare din carne de porc. Porcul se tăia în ziua de ajun (de Ispas), dar în zilele noastre se taie mai din vreme. În perioada de post sunt preparate mâncăruri din cartofi (plachie de cartofi), fasole, iar pentru zilele de Crăciun se pregătesc sarmale, prăjitură (tochitură), cozonac, pentru Sfântul Vasile se face răcitură (piftie).
În dimineaţa zilei de Ajun, copiii sunt primii colindători. La fiecare casă ei urează:
“Bună dimineaţa cu Ajunu’,
Că mâine-i Crăciunu’!“
Seara vin cete de flăcăi, acum însă şi de oameni mai în vârstă, care cântă pe două voci colinde de casă, de băiat, de fată. Ceata este împărţită în două grupuri şi are un casier şi un conducător. În timpuri mai vechi, aceşti colindători nu primeau după ce cântau, decât un pahar de vin, urmând ca a doua zi, casierul să revină la casele la care au colindat pentru a strânge darurile gazdelor – cârnaţi, colaci, bani. Erau atunci trei-patru cete ce colindau în zonele pe care şi le alegeau: pe Baltă, în Taivan, pe Vale şi pe Deal. Astăzi, cetele de colindători strâng banii după ce au încheiat urarea. Colindele au la bază poveşti spuse sacadat. Înainte Colindul de fată era spus în ziua de Crăciun, cerut de părinţii fetei, iar aceasta oferea urătorilor colaci, carnati şi vin. Cu cele primite, cetele de flăcăi strângeau seara mai mulţi tineri şi organizau o petrecere.
În prima zi de Crăciun copiii colindă purtând o stea confecţionată de ei Steaua. Urmează trei zile în care se fac pregătiri pentru trecerea în noul an. În ziua Anului Nou, tinerii găteau doi boi, îi înhămau la plug şi colindau toate casele unde trăgeau o brazdă adâncă, pocneau din bice şi sunau din bugă (buhai). Buga este un instrument confecţionat din burduf de ied. Nu era voie ca buga să fie atinsă de nimeni, ci doar de cel care a confecţionat-o. În zilele noastre, copiii merg cu Pluguşorul folosind clopoţei şi bice şi foarte rar mai spun vechiul Pluguşor.
În seara de anul nou fiecare fată încerca să-şi afle ursitul prin jocul Urzişorul; aşeza pe plita încinsă câte două spice de orz numindu-le cu numele ei şi al tânărului dorit. Dacă spicul de orz sărea de pe plită, însemna că tânărul nu o dorea.
În prima zi a noului an, când ortodocşii sărbătoresc pe Sfântul Vasile, copiii, cu o crenguţă, o floare sau un băţ împodobit veneau pentru a cânta gospodarilor Sorcova.
Tot în această zi copiii mai mari umblau cu Grâuşorul. Ei împrăştiau boabe de grâu în faţa casei pe care o colindau ţi spuneau:
“ Grâu de toamnă, grâu de vară
Dar-ar Domnu să răsară!
La Anul Nou şi La Mulţi Ani!”
Boboteaza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Slujba religioasă se ţine pe malul Dunării. După sfinţirea apei şi botezarea credincioşilor, preotul aruncă o cruce confecţionată din lemn, special pentru acest eveniment, în Dunăre. Tinerii se aruncă în apa îngheţată pentru a recupera crucea. Cel care o prinde, o aduce la biserică, după ce a arătat-o fiecărui gospodar. Cei care au văzut crucea oferă bani pentru a ajuta biserica. În final, oamenii împart apa ce a fost sfinţită, iar preotul botează caii pe care oamenii i-au adus. După botez se încearcă puterea cailor, organizându-se întreceri.
În noaptea de Bobotează fetele îşi pot afla ursitul, aşezând sub pernă o crenguţă de busuioc, luat de la preot înainte de ziua Bobotezii. Băiatul pe care îl visau urma să fie soţul. Un alt mod de a-şi afla ursitul era următorul: luau cenuşa şi apa de la trei case, apoi le amestecau şi umpleau un pahar. Pe fundul paharului aşezau o verighetă şi apoi priveau în pahar, unde apărea chipul viitorului soţ.

SĂRBĂTORI DE PRIMĂVARĂ
1 Martie este ziua în care fetele primesc din partea băieţilor mărţişoare. Înainte ele îşi prindeau la mână un şnur împletit din două fire - unul alb şi unul roşu – pentru a le purta noroc tot anul. Când se termina luna martie, ele legau aţişoarele într-un pom fructifer, ca să vină barza să le ia şi să le păstreze norocul.
Înainte de Paşti, fetele gătite, purtând un ştergar de pe umăr spre mijloc, legat într-o parte, se grupau câte două şi colindau fiecare casă, una purtând un coşuleţ, cealaltă sărind într-un picior, lovindu-şi umerii cu o batistă şi cântând Ineluşul.
A treia săptămână după Paşti se înmormântează Coloianul. Acesta este un omuleţ din pământ, aşezat într-o cutie ca într-un coşciug şi gătit cu flori, coji de ouă, busuioc. Era dus la malul Dunării şi îngropat. Fetele care l-au gătit şi bătrânele îl plângeau îi făceau parastas.
În ziua Paparudei, Coloianul era dezgropat şi aruncat în Dunăre. Fetele şi femeile făceau o petrecere, semn că au scăpat de secetă.

OBICEIURI DE NUNTĂ

Nunta începea joi seara când se tăiau păsările şi porcul. A doua zi se făceau colacii şi pâinea. Sâmbăta, dimineaţa, se gătea ginerica - se bărbierea, se îmbrăca - şi se vesteau naşii, care veneau acasă la mireasă şi împodobeau breadul. Breadul era gătit cu diferite cadouri, apoi era înfipt în mijlocul curţii unde urma să se desfăşoare nunta.
Tinerii necăsătoriţi se strângeau în jurul bradului si petreceau. Acesta era de fapt balul (petrecerea) tinerilor.
A doua zi avea loc masa nunţii la care participau familiile invitate de oamenii naşului şi ai socrilor, cu două zile înainte. Invitaţia se făcea oferindu-se invitaţilor o ploscă (astăzi se foloseşte sticla) cu vin din care gustau, apoi confirmau participarea şi urau tinerilor “casă de piatră”.
Nunta nu se încheia cu masa, ci a doua zi, luni, cu Plăcintele. Se organiza o altă masă la care veneau mai multe femei, ce erau servite cu rachiu colorat în roşu şi plăcinte pregătite de tânăra mireasă. Rachiul roşu simboliza trecerea tinerei fete din rândul fecioarelor în rândul nevestelor.
În timpul dansurilor nunţii se făceau strigături:
“ Cale bună, nune mare
Ai o fină ca o floare !”
“ Să trăiască soacra mare,
Că mireasa-i ca o floare !”
“Să trăiască tinerii,
Că-s frumoşi ca florili !”
“U-iu-iu! Că viu acu
Călare pă Vânătu!”
Spre dimineaţă bărbaţii prinşi în horă închină dansul, pe rând, naşului, socrului mare şi socrului mic. Dansul este întrerupt din când în când, iar un mesean mai bătrân întreabă nuntaşii “A cui e hora asta?”. Bărbaţii răspund în cor “A lu naşu mare (socru mare, socru mic)”.
După dansul bărbaţilor urmează un moment al femeilor: legătoarea. Naşa ia voalul miresei şi îl dă domnişoarei de onoare. În locul voalului mireasa primeşte un batic. Femeile dăruiesc miresei bani şi diverse cadouri, apoi joacă o horă în timp ce naşa şi soacra mică le serveşte cu dulciuri şi rachiu.

OBICEIURI DE ÎNMORMÂNTARE

Înmormântarea la ostroveni este un ritual ce nu diferă de cel din restul Dobrogei.
Mortul este scăldat de către două – trei persoane de acelaşi sex cu acesta, într-o copaie (ce se întoarce cu faţa în jos după ieşirea mortului din curte), i se taie unghiile, apoi este îmbrăcat cu lucruri special pregătite. Dacă la scăldat i se toarnă apă cu o cană aceasta se sparge când se pleacă spre biserică. Este aşezat apoi pe pat sau masă până i se pregăteşte cosciugul. În cosciug i se aşează un preş, peste care se întinde un cearşaf şi o covertură. La cap i se pune o pernă umplută cu busuioc, paie, flori uscate, iar aţa şi acul cu care era cusută se aşează sub pernă. Femeile de-a lungul vieţii strângeau părul care le cădea când se pieptănau, acesta fiind pus în pernă pentru a nu se întoarce să-l caute. În prima seară se citesc stâlpii. După slujbă oamenii primesc mâncare. Aceştia rămân peste noapte pentru a priveghea mortul. În timpul priveghiului ei spun glume, povestesc întâmplări ale celui decedat. În această noapte nu se plânge. La miezul nopţii mortul este învelit cu pânză albă, iar rudele împodobesc bradul cu cămaşă, şosete, candelă, găleată, cană, oglindă, prosop, dulciuri, fructe, o scăriţă şi un lacăt din aluat, toate acestea fiindu-i necesare decedatului la trecerea pe lumea cealaltă. Dimineaţa două femei ridică pânza albă şi cu o batistă îl şterg pe faţă, iar bocitoarea începe plânsul. Se pregăteşte mâncarea pentru pomană, se organizează cine duce mortul, cine sapă groapa, căpiterniţa care prepară coliva şi colacii. După slujba din biserică se merge spre cimitir, evitându-se drumul pe care s-a venit spre biserică. La fiecare intersecţie cortegiul se opreşte şi preotul citeşte în timp ce rudele aruncă monede pe jos. La mormânt slujba continuă, iar când cosciugul este acoperit de pământ se dau peste mormânt nouă poduri (bucăţi de pânză albă reprezentând vama pe care o dă mortul până ajunge pe lumea cealaltă) şi o găină care este trecută peste cruce de trei ori. Se face apoi pomenirea mortului prin slujba care sfinţeşte mâncarea şi băutura ce se dă de pomană la nouă zile, la douăzeci de zile, la patruzeci de zile, la şase luni, la un an. La şapte ani se face o dezgropare reluându-se obiceiurile înmormântării.
(din lucrarea d-nei prof. Steliana Iordache - Graiul şi folclorul localităţii Ostrov)


BISERICA
ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Ostrov, Tulcea

loc. Ostrov,
jud. Tulcea
str. Şcolii, nr. 16
cod poştal: 827175
tel. 0722.305.757, 0722.872.255
e-mail:
parohiaostrov@yahoo.com
web: www.parohiaostrov-tulcea.ro


Legături utile
Facebook preot Ionescu Emil
http://www.resursecrestine.ro
http://www.resurse-ortodoxe.ro
http://www.univers-ortodox.ro

Prima pagină | Istoricul bisericii | Preot | Proiecte parohiale | Rânduieli bisericeşti | Evenimente
Biserica ADORMIREA MAICII DOMNULUI din Ostrov, judeţul Tulcea

© 2010-2013 www.parohiaostrov-tulcea.ro